Live Webcam Vama Nadlac Arad
Nădlac este un oraș în județul Arad, Crișana, România.
Are o populație de aproximativ 8000 de locuitori, dintre care aproximativ o jumătate este de origine slovacă, ceea ce face din Nădlac cea mai mare comunitate slovacă de pe teritoriul României. Imigranții slovaci au început să vină la Nădlac în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din regiunile ungurești Tótkomlós, Békéscsaba și Szarvas.
Săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din neolitic și din perioada daco-romană. În secolul X așezarea s-a aflat sub stăpânirea voievodului Glad. Există referiri că la Nădlac exista o cetate la 1192, distrusă de tătari în 1241. Prima atestare documentară sigură datează din 11 martie 1313, când așezarea este amintită într-un testament sub numele de Noglog.
Între 1446–1451 s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. În 1474 regele Matei Corvin a dăruit moșia Nădlac familiei de feudali sârbi Jakšić(d). Aceștia au construit la Nădlac un castel cu turnuri de apărare și șanțuri, pentru întâmpinarea năvălitorilor. În 1514 oștirile lui Gheorghe Doja au atacat Nădlacul. La 27 mai ei au înfrânt apărarea nobiliară și au incendiat cetatea.
În 1529 Nădlacul a fost pustiit de turci, pentru ca mai apoi cetatea să ajungă sub stăpânire turcă. Între 1691–1716 forțele habsburgice comandate de Eugen de Savoia au eliberat Banatul de sub stăpânirea otomană.
La începutul secolului al XIX-lea a urmat o nouă etapă în dezvoltarea așezării, în care la Nădlac au fost colonizați slovaci. Localitatea a fost ridicată la rangul de comună urbană în 1820, având mai multe bresle de meseriași.
În 1918 românii din Nădlac au trimis o delegație la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Comuna a fost declarată oraș la 17 februarie 1968.
În data de 4 aprilie 2003, Mikuláš Dzurinda(d), premierul Slovaciei, a întreprins o vizită la Nădlac și a promis că guvernul slovac va sprijini proiectele celor peste 20 000 de etnici slovaci din România.
La 11 octombrie 2016 președintele Republicii Slovace, Andrej Kiska, a efectuat o vizită la Nădlac, localitate unde trăiește cea mai numeroasă comunitate de slovaci din România, prilej cu care i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului.
Colonizarea slovacă
Placă comemorativă 200 de ani de la venirea slovacilor în Nădlac
În secolul al XVII-lea situația iobagilor slovaci din Slovacia s-a deteriorat, cauzele fiind economice (sporirea dărilor, robotei), religioase (recatolicizatea protestanților), iar la începutul secolului al XVIII-lea ciuma din 1708–1710. Acest lucru a determinat părăsirea în masă de către ei a ținuturilor natale și emigrarea, în special în Ținuturile de Jos (în limba maghiară Alföld, în limba slovacă Dolná zem). Deși fuga iobagilor era interzisă administrativ, ei erau bineveniți pe proprietățile nobililor din Ținuturile de Jos, care în 1729 au cerut Dietei să le permită rămânerea pe loc, ca iobagi contractuali, nu legați de glie. Pentru a se stabili, slovacii beneficiau de recunoașterea libertății religioase și de unele facilități, cum ar fi lemne de construcție și foc, scutiri de dări și robotă în primii doi ani.
În secolul al XVIII-lea populația din Tótkomlós (în limba slovacă Slovenský Komlóš), unde exista o comunitate slovacă numeroasă, a crescut, ca urmare pământul arabil a devenit insuficient. Există informații din 1786 din care reiese sărăcirea locuitorilor slovaci, care căutau teren de lucrat, inclusiv la Nădlac. Însemnările preotului ortodox Sava Crvenković menționează în 1778 în Nădlac 182 de iobagi și jeleri de confesiune evanghelică. Totuși, atât ei, cât și românii, erau insuficienți pentru a lucra tot pământul Nădlacului. Există un tabel din 28 iulie 1800 cu locuitorii din Tótkomlós care au cerut să plece la Nădlac, fapt care li s-a permis prin Hotărârea Regală nr. 14158 din 27 august 1800. În total circa 200 de familii din Tótkomlós, Békéscsaba și Szarvas au semnat contracte. În 1801 au venit la lucru 24 de familii de jeleri, iar în 1802 alte 154. În toamna anului 1802 pământurile pentru coloniști au fost delimitate, arate și însămânțate, iar ei s-au întors peste iarnă în localitățile de proveniență. În primăvara anului 1803 au venit la Nădlac definitiv și au început să-și construiască casele.
În secolul al XIX-lea, în zona comitatelor Bichiș și Cenad trăiau peste 83 000 de slovaci.
Sursa Wikipedia
