Live Webcam Primaria Jimbolia
Jimbolia este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Are o populație de 10.808 locuitori (2011).
A fost capitala plășii Jimbolia, din județul interbelic Timiș-Torontal.
Perioada medievală
Istoria veche a orașului începe a fi documentată la 1332-1333, când are loc un recensământ papal a pământurilor Banatului pentru stabilirea taxelor (dijmei). În aceste registre papale, apare numele Chumbul. Din cercetările istoricului maghiar Borovsky Samu, reiese că la origine era o localitate cumano-valahă, fapt dovedit și de existența unei parohii românești. Acest Chumbul mai apare menționat în documente maghiare din 1489, care vorbesc despre existența comunelor Chumbul Mare, Chumbul Mic și Chumbul Intern, cel mai probabil proprietate a familiei Csomboly. Ultimul document din această perioadă, consemnat de istoricul Nicolae Ilieșu, arată că la 1520 exista un anume Mihai de Chumbul, om apropiat al regelui. După această apariție în documente de la începutul Evului Mediu, despre această localitate nu se mai spune nimic în documente din perioada stăpânirii turcești a Banatului.
Reînființarea localității. Colonizarea
Firul istoric este reluat după cucerirea Banatului de către austrieci, dar pentru o perioadă nu apare a fi locuită. Abia în 1766 se naște noua localitate, prin colonizare cu populație germană originară din Mainz, Trier, Sauer, Pfalz, Lotaringia și Luxemburg. Inițial s-a format din două zone distincte, Landestreu și Hatzfeld, puțin mai la vest, dar după doi ani cele două s-au unit sub numele Hatzfeld, nume dat în cinstea primului ministru al împărătesei Maria Tereza. Condițiile la care au fost supuși primii coloniști au fost deosebit de dure: din cauza mlaștinilor care înconjurau așezarea și a condițiilor insalubre, numai în primul an de la înființare au murit 168 de persoane. A urmat, în 1770, o epidemie de ciumă care a secerat nu mai puțin de 553 de persoane. În 1781 Hatzfeldul este dat în arendă lui Iosif de Csekonics, apoi vândut acestuia. Mai târziu, familia Csekonics va începe să colonizeze localitatea cu unguri.
Perioada modernă
Jimbolia a început să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XIX, odată cu avântul industrializării care cuprinde tot Banatul. În 1857 se termină calea ferată între Timișoara și Kikinda, care trecea și prin Jimbolia și făcea legătura mai departe cu Seghetinul, fiind principala rută de la Timișoara către Budapesta și Viena. Accesul la această cale ferată i-a permis o dezvoltare economică rapidă, încetinită doar de epidemia de holeră din 1873, care a dus la moartea a peste 1.000 de locuitori. În această perioadă se deschide fabrica de cărămidă (1864) care atrage muncitori în agricultură din tot sudul Banatului, mai ales unguri. Astfel ia ființă cartierul Futok („al fugarilor”, de la numele dat ungurilor fugiți de pe moșiile agricole).
Rețeaua de căi ferate se dezvoltă pornind de la Jimbolia. În 1895 se dă în folosință calea ferată Jimbolia – Ionel. În 1906 se termină și calea ferată de la Jimbolia către Grabaț, Lenauheim și Lovrin, construită cu ajutorul unor muncitori din Țara Moților, din care câțiva s-au stabilit în sudul localității. La început de secol, Jimbolia era în proporție de trei sferturi germană, și un sfert maghiară, cu doar puțini români și sârbi.
Jimbolia disputată de România și Serbia
Primul Război Mondial a schimbat radical configurația zonei în interiorul căreia Jimbolia a jucat un rol central. Din oraș important în economia Banatului, ajunge să devină un oraș de graniță. După retragerea sârbilor din Timișoara și unirea Banatului cu România, Jimbolia a rămas în granițele provizorii ale Serbiei. La Conferința de Pace de la Paris, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu cerea recunoașterea granițelor unei Românii care includea întreg Banatul, cu granița pe Tisa inferioară până la vărsarea acesteia în Dunăre și apoi cursul Dunării. Conferința însă a decis linia de demarcație care s-a păstrat până astăzi, cu excepția unei rectificări care a avut loc în 1923. La 24 noiembrie 1923, România și Regatul Sârb au încheiat la Belgrad un protocol pentru un schimb teritorial. România se angaja să cedeze comunele Pardany, Modoș, Surgan, Crivobara și Nagy Gaj, în timp ce Regatul Serbiei ceda României Beba Veche, Pusta-Kerestur, Ciorda, Iam-ul și orașul Jimbolia. Aceasta din urmă a intrat oficial în componența României abia în 1924.
Perioada contemporană
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Jimbolia intră într-o nouă etapă de dezvoltare, în cadrul economiei de tip planificat. În 1950 este declarată oraș, apoi începe să fie construit cartierul de blocuri din zona gării, se introduc noi industrii și se dezvoltă cele deja existente. În același timp începe și procesul ireversibil de scădere a populației germane, care în decurs de câteva decenii ajunge să fie minoritară și sfârșește prin exodul masiv de după Revoluția din 1989.
Sursa Wikipedia
